Regrete sau frustrări?

Nu prea reusesc sa-mi dau seama de ce, dar ma simt datoare sa dau niste explicatii. Probabil vreau sa merg mai departe si e greu sa fac asta cand inca simt ca mai am de incheiat niste socoteli cu trecutul. Am citit blogurile catorva fosti colegi si mi-am amintit ca a fost tare bine in facultate. Sunt niste oameni grozavi de care nu ma indoiesc nici o clipa ca o sa ajunga sa faca lucruri extraordinare. Eu m-am desprins prea repede de lumea lor pe care pana nu foarte demult o imparteam. Da, m-am indepartat involuntar de fostii colegi care in anul ! m-au sustinut si mi-au dat incredere in mine cand nu aveam nici cat sa privesc oamenii in ochi. M-am indepartat de cei langa care stateam la fumoar si sufeream(eu fiind intrusa nefumatoare) doar ca sa simt ca apartin si eu cuiva. Acu' un an am facut pasul iremediabil: m-am desprins prea mult pana am trecut de margine si am cazut; am cazut intr-o oarecare indiferenta. Realizam, dar n-am facut nimic si tacerea mea s-a adancit tot mai mult. M-am indepartat de cei care au contribuit la transformarea mea in OM...si regret enorm. Inca mai contati pentru mine, ma simt datoare sa va spun. Va sunt tare recunoscatoare ca ati mai crescut langa mine(chiar daca fizic nu v-am ajuns din urma:D ) si mi-ati zambit frumos de fiecare data. Cred totusi ca timpul nu-i total pierdut. O sa fac o lista cu oamenii pe care vreau sa-i vad si o sa le amintesc ca exist. O fi oare prea tarziu dupa un an?

Un nou început după prea multe finaluri

Astazi a fost ziua decisiva. Dupa prea multe amanari m-am hotarat. O iau de la inceput, cu o noua briza. Sper sa reusesc sa-mi adun aici cat mai multe trairi. Today is the first day of the rest of my blog.